Stand de vorba cu trupa Identic am cunoscut sapte oameni copilarosi si totusi profunzi, veseli si totusi visatori, sapte oameni care se plac si se respecta, se tachineaza si se protejeaza. Muzica este pentru ei modul de a vorbi cel mai bine, dar cand vorbesc despre muzica lor si mai ales despre Cel care se ascunde in ea iti dau senzatia ca se descalta fiind pe pamant sfint, fiind ei insisi cu reactii nefiltrate: de reverenta, unii, de retinere, altii, si chiar de relaxare. Nu se dezmint de ceea ce cinta, ce canta traiesc, ce traiesc vorbesc, ce vorbesc ramine ca voi sa judecati.
Ştefania: Vă rog să vă prezentaţi şi să ne spuneţi numele vostru, vârsta, profesia, dacă sunteţi căsătoriţi sau aveţi prietene...
Cosmin: Eu ma numesc Cosmin Creţ, zis si Kuzman, am 27 ani, profesia mea este aceea de om simplu... designer, sunt căsătorit, iar copiii am... pe drum.
Andu: Mă numesc Andu Logigan, zis Ctr Z sunt în clasa 11 la Lic Crestin , fara prietena.
Sorin: Sunt Sorin Cicos, sunt elev în clasa a 12-a la Liceul de Arte, sunt necăsătorit şi fără prietenă.
Vini: Sunt Vini Budişan, vârstă: 21, stare civilă: necăsătorit, dar cu potenţial, profesie: student la Facultatea de Comunicaţii şi Relaţii publice.
Radu: Radu Negrean, 29, designer, căsătorit.
Paul: Paul Mocan, elev în clasa a 10-a la Liceul de Informatică, n-am prietenă şi îl las pe Andrei să continue...
Andrei: Mă numesc Andrei Rus, am 17 ani, sunt în clasa a 10, nu am prietenă momentan şi nu sunt căsătorit.
Ştefania: Dacă ar fi să folosiţi un singur cuvânt care să caracterizeze o parte importantă a personalităţii fiecăruia, care ar fi acel cuvânt?
Cosmin: Trupa îmi mai spune Arabul şi asta din cauză că din când în când am bărbiţă....adică o barbă. Ei chiar nu au văzut cum arată arabii şi atunci şi-au imaginat unul în persoana mea. Dar consider că nu mă caracterizează... Cuvântul care mă defineşte este cuvântul “spontan”.
Radu: pe Vini îl caracterizează cuvântul ludism, el fiind un spirit ludic.
Radu: în trupă pe mine mă caracterizează nervii şi optimismul.
Paul: mă reprezintă cuvântul "conştiinciozitate", sau poate mai degrabă cuvântul "on line".
Andrei: "inepuizabilul".
Sorin: "pe drum".
Ştefania: Pentru cei mai puţin familiarizaţi cu stilurile de muzică, în ce stil vă încadraţi?
E un fel de rock alternativ combinat cu pop.
Ştefania: De ce a apărut trupa voastră?
Paul: Din nevoia tinerilor.
Cosmin: Acum un an şi jumătate tocmai veneam din Anglia unde ce m-a şocat la o biserică de acolo a fost aceea că erau foarte mulţi bătrâni care cântau muzică worship, cu tobe, chitări, saxofon, şamd. Se cânta foarte bine şi oamenii aceia se puteau închina. Atunci mi-a venit în minte sloganul “închinarea nu are vârstă”.
Întorcându-mă acasă l-am întâlnit pe Radu în curtea bisericii şi am discutat despre ceea ce era de fapt o dorinta comună... formarea unei trupe de închinare. Ne-am întâlnit iniţial ca şi o trupă de închinare menită să conducă serile de tineret şi în scurt timp ne-am trezit fără să vrem că formăm o trupă, mai mult decât o trupă de închinare. Cam asta ar fi istoria.
Partea hazlie e că nu ştiu cum am ajuns aici cu nişte hăbăuci şi ne tot gândeam cu Radu că “nu ne potrivim cu băieţii ăştia, noi bărbaţi însuraţi, la casa lor, cu capul pe umeri.." dar mă bucur că e aşa, în modul acesta ne ţinem tineri.
Ştefania: Care este scopul declarat al trupei?
Radu: Scopul declarat este dat exact de numele nostru şi bănuiesc că ai avut şi o întrebare legata de numele nostru, deci o să le combin... Identic pentru noi are două conotaţii. Una e legată de modul în care ne raportăm unii la alţii - practic în faţa lui Dumnezeu suntem toţi egali şi avem toţi aceaşi bubă mare asupra noastră, adică păcatul. În felul acesta ne considerăm identici.
Cealaltă conotaţie a numelui e aceea că vrem să fim în asemănare cu Dumnezeu, suntem cum suntem, dar nu vrem să rămânem aşa, ci ne dorim ca prin Hristos să devenim identici cu El.
Ca şi scop - personal vorbind - este acela de a folosi un canal de comunicare, care este muzica, ca să transmit nişte experienţe reale ale unui creştin. Scopul principal nu este acela de a ma inchina (deşi se intimpla si asta uneori), ci mai degrabă să transmit celor din jur felul în care eu mă relaţionez la Dumnezeu.
Andrei: E o strigare. În liceul în care sunt elev am simţit pustietatea care există în fiecare om şi am simţit nevoia de a striga în pustie ce fain e să trăieşti cu Dumnezeu. Scopul nu este în primul rând închinarea, ci este mai mult o chemare, un strigăt care trebuie să trezească şi să arate o altă lumină.
Paul: Cred că cei mai mulţi consideră că pocăiţii se închină doar prin imnuri. Când lumea vede că există şi alte genuri de muzică prin care ne închinăm, deşi înainte ne credeau nişte încuiaţi, ajung şocaţi într-un mod plăcut de felul diferit de închinare printr-o muzică care se ascultă, o muzică care este “cu generaţia noastră”, dar care este diferită.
Ştefania: În ce constă originalitatea voastră?
Radu: În diversitate.
Cosmin: când stau să ascult trupele româneşti intuiesc că multe dintre ele (provenind în special din bisericile penticostale, carismatice sau independente) au în spate un trecut de muzică worship, genul de muzică worship americană, tradusă la noi şi cântată în biserici. Toate trupele acestea vin cu acest gen de influenţă şi sound-ul lor e foarte asemănător cu muzica worship care se cântă dincolo.
Originalitatea noastră constă tocmai în faptul că am pornit toţi de la zero şi am câtat împreună şi modul acesta ne-am format un stil, spun eu, propriu. Ca şi completare şi aport la acest stil este Radu care a compus majoritatea pieselor şi este liderul nostru. El şi-a impus oarecum stilul lui, adaptat la noi ca şi trupă. În acest fel am reuşit să ne creăm un sound, cred eu, unic.
Radu: Pe parcurs ce cântam cu trupa am realizat că o resursă foarte importantă pentru orice activitate sunt oamenii şi cred că sound-ul acesta nu este al meu. Eu într-adevăr am adus piesele, dar ce se aude pe CD şi ce cântăm noi este un sound care nu va mai fi niciodată la fel în momentul în care unul dintre noi ar pleca. Ce mi-a plăcut mie să fac e să aduc piesa şi deşi trasam o anumită direcţie, fiecare a avut loc de exprimare proprie şi asta mi se pare mie unic. Sunt foarte bucuros de lucrul acesta şi dacă ar mai fi să aleg încă o dată să îmi impun un stil aş face tot la fel, alegand sa apelez la oamenii din jurul meu si sa nu ma bazez exlusiv pe ideile si preferintele mele.
Viniciu: Se ştie că toate piesele de închinare sunt traduse fie de la Hill Song, fie cele ale lui M.W. Smith şi deşi sunt foarte faine, e ca şi cum noi românii am fi incompetenţi să ne închinăm sau să compunem ceva pentru Dumnezeu. Ceea ce îmi place foarte mult la ceea ce cântăm este că piesele noastre sunt originale. Asta mi se pare punctul nostru forte.
Ştefania: Care este piesa de suflet a trupei?
Identic: “Sufletul meu”
Ştefania: Dar piesa preferată a fiecăruia si de ce?
Cosmin: Îmi place mult “Aripi de argint” , “Mulţumesc”, toate îmi plac. Îmi plac cum sună, versurile care sunt inspirate dintr-o trăire reală, fie ea şi o trăire frământată.
Andu: “Ai venit în lumea mea” şi “Chip de lumină”
Sorin: Cam toate piesele au ceva special şi într-un mod sau altul mi-au vorbit în anumite momente şi toate au importanţă foarte mare pentru mine. Dar poate două sunt mai speciale “Sufletul meu” care chiar îmi merge la suflet şi “Mulţumesc”
Vini: “Mâini murdare” care îmi vorbeşte mult şi mă atinge de multe ori şi “Când vei veni”care are o conotaţie foarte puternică pentru sufletul meu, mă ajută să îmi dezlipesc ochii de pe pământ şi să mă uit spre cer”
Radu: “Aripi de Argint” este una dintre preferatele mele din două motive: unul e sunetul şi atmosfera pe care o transmite piesa aceasta, mi se pare foarte reuşită, iar un al doilea este break-ul lui Andu între refren şi strofa a doua, e o plăcere să o ascult.
O altă reuşită mi se pare “Umbra mea” la care am făcut muzica şi când am primit versurile pe care mi le-a trimis Emma am picat pe spate aproape la propriu văzând cât de bine exprimă ceea ce am vrut să transmit prin piesa respectivă.
Paul: “El” îmi vorbeşte cel mai mult în ultima vreme
Andrei: "După îndurararea ta cea mare" e o piesă pe care o trăiesc des. Uneori când cânt mă pierd în frumuseţea de a cânta şi cânt de dragul de a cânta şi îmi pare aşa de rău şi de multe ori zic "Doamne, fă ca tot ce fac să fac pentru tine”. Când stau şi mă gândesc la ce spune piesa, la cine sunt eu şi cine este El, îmi dau seama cât sunt eu, cât e Dumnezeu şi cât e îndurarea Lui. O alta este binenţeles “Sufletul meu”.
Ştefania: Există vreo trupă pe care o admiraţi? Păstrându-vă originalitatea, există totuşi ceva ce aţi vrea să asimilaţi de la ei pentru trupa voastră?
Radu: E evident că o trupă care m-a influenţat foarte mult în special pe mine a fost U2 şi îmi place foarte mult de ei ca şi trupă, pentru că s-au păstrat în timp şi totodată moderni, şi de asemenea şi sound-ul lor. Dintre creştini P.O.D.
Paul: ador formaţia Kutless şi Toby Mac, trupa Kutless mai ales pentru versurile lor.
Vini: îmi place mult în momentul acesta Delirious şi asta pentru că mai presus de a cânta exprimă exact ceea ce vrea să transmită. Lucrul cel mai de admirat la ei este că de multe ori solistul cântă acompaniat doar de chitară sau pian, însă simţi trupa întreagă prezentă, nu sunt tehnici de loc, dar se exprimă foarte bine.
Sorin: o trupă care înseamnă mult pentru mine este P.O.D. Şi deseori doar prin numele lor îmi amintesc un lucru atât de elementar - payable on death - că s-a plătit prin moarte.
Andu: îmi plac Twelve Stones si Switchfoot.
Cosmin: la toţi cred că ne place Identic, şi aceasta este prima mea opţiune, apoi mai ascult Jars of Clay, bine, mai e Zdop şi Zdup, Copilul Minune... (glumesc, bineinteles)
Andrei: o trupă pe care o admir este DC Talk - perioada în care erau încă împreună şi în care trei oameni atât de diferiţi cu stiluri atât de diferite au reuşit să facă împreună ceva aşa de impresionant. Mă gândeam că dacă ei au reuşit, putem reuşi şi noi.
Ştefania: De ce un mesaj creştin ?
Radu: E logic să transmitem un mesaj creştin având în vedere background-ul din care provenim şi e normal să vrem ca într-un mod relevant să transmitem celor din jur valorile pe care le avem . Un mesaj creştin în primul rând pentru noi, cel puţin pe mine mă ajută enorm să cânt piesele acestea.
Cosmin: cel puţin mie nu-mi permite religia să cânt altceva.... 
Ştefania: Ce mesaj personal vreţi să transmiteţi publicului?
Radu: cred că este evident că vreau să le vorbesc oamenilor despre cer. Eu sunt obsedat de ţinta mea şi despre asta îmi place să cânt, să vorbesc, să citesc, să trăiesc....
Cosmin: Normal, dacă Radu ca şi liderul trupei vrea să transmită asta, noi ce putem face? 
Ştefania: Cum afectează viaţa voastră particulară faptul că faceţi parte dintr-o trupă?
Andu: e multă muncă, mult de repetat, având în vedere faptul că sunt elev îmi ia mult din timp, deşi cred că pentru Domnul merită să îţi pui timp de-o parte.
Andrei: mie trupa aceasta mi-a dat curaj în anturajul în care sunt să merg să îmi dau aportul în lumea aceasta, să am ceva de spus. Am fost provocat să mă gândesc că dacă cânt despre dragostea Lui atunci pot şi să le spun oamenilor despre această dragoste. Mă încurajează această trupă şi mă împinge înainte.
Radu: pentru mine e o încurajare să văd că pot fi prieten şi să poţi face ceva împreună cu oameni atat de diferiţi - e o încurajare să vezi unitatea în diversitate.
Paul: pe mine mă ajută mult în relaţia mea cu Domnul, fiecare piesă are amprenta Lui şi uneori ascultându-le Îl simt aproape.
Cosmin: trebuie să mărturisesc că de când cu albumul dorm şi pe la prieteni dar Alice (soţia mea) este foarte înţelegătoare şi îi place mult albumul - m-a înţeles.
Ştefania: Sunteţi la primul album. Care sunt gândurile care însoţesc acest album?
Andu: cred că lucrul cel mai important e să atragă câţi mai mulţi oameni la Dumnezeu.
Radu: Sunt mulţumit că am realizat albumul acesta cu trupa de faţă şi am rezistat tentaţiei de a lucra cu alţi oameni.
Cosmin: pentru mine e o continuă provocare acest album de fiecare dată când îl ascult având în vedere că încerc să cânt ce am cântat acolo şi nu mai reuşesc.
Ştefania: Ce înseamna că albumul a avut succes pentru voi?
Paul: pentru mine e să văd colegii mei schimbaţi din cauza mesajului, că vin la concert şi le place şi că prin muzica asta s-a schimbat modul lor de a se raporta la viaţă
Vini: pentru noi albumul a avut deja succes - tot ce am realizat a fost într-un timp scurt, cu repetiţii puţine dar intense şi cred că a fost harul lui Dumnezeu că l-am scos.
Radu: pentru mine albumul va fi avut succes dacă el ar deschide o poartă de discuţie cu cineva, dacă ar rezona cu trairile cuiva
Cosmin: albumul a avut deja un succes extraordinar... cu soacra mea. Am ajuns odată acasa seara si era soacra mea la noi. Cand am deschis uşa în sufragerie am auzit muzica cu albumul nostru care mergea si am gasit-o pe soacra mea stand într-un fotoliu şi plângand. Am întrebat-o ce s-a întâmplat şi ea mi-a spus doar atât: “Lasă-mă s-ascult, lasă-mă s-ascult” Mi-am dat seama atunci că albumul va avea cu siguranţă succes la cei de vârsta a treia. Cum spuneam, închinarea n-are vârstă.
Ştefania: A existat un prag al trupei / la înregistrări de exemplu / pe care aţi simţit că nu îl puteţi trece şi aţi vrut să lăsaţi totul baltă? Dacă da, ce v-a făcut să continuaţi? Cum aţi depăşit acel moment?
Radu: În timpul pregătirilor pentru concert au fost momente în care am spus că dacă lucrurile nu se schimbă, nu pot continua cu ei. Lucrurile s-au schimbat şi am continuat să lucrăm împreună. Schimbarea a constat în realizarea faptului că lucrurile nu se opresc la înregistrarea unui album.
Vini: cred că albumul în sine a avut o greutate mare în decizia noastră de a ne despărţi la un moment dat, dacă nu ar fi fost CD-ul acesta poate ne-ar fi fost mai uşor să lăsăm totul baltă.
Ştefania: În ce oraşe aveţi concerte în vederea lansării albumului?
Identic: În Cluj-Napoca.
Ştefania: Dacă ar fi să fiţi realişti cu voi înşivă, care ar fi premiul la care aţi îndrăzni să visaţi?
Radu: realist, pot să spun că în zece ani pot să prevăd un premiu Grammy.
Cosmin: După ce am văzut EuroVision-ul, cu siguranţă l-am putea câştiga. Dar eu spun să începem cu Mamaia, Cerbul de Aur, şamd.
Ştefania: Există o situaţie specială în scoaterea albumului, ceva ce s-a întâmplat extraordinar şi a creat o amintire a trupei?
Andu, Sorin, Paul, Cosmin: probabil faptul că am lucrat pe brânci, chiar până în 24 Decembrie după care Radu ne-a spus că s-a pierdut totul..că trebuie să reluăm la Studio Mesaj... fusese de fapt o glumă... saltelele în geamuri la fundatie... acolo a fost primul contact cu albumul... acolo s-au făcut unele piese... a fost un timp fain al trupei.
Ştefania: Care sunt calităţile indispensabile ale unui lider de trupă?
Cosmin: să facă ce zicem noi
Vini: să acorde democraţie totală
Paul: cred că a ajutat mult trupa asta faptul că Radu este un tip irascibil. Se enerva foarte repede, striga o dată, toţi îl auzeau şi începeau să se calmeze şi se concentreze. Irascibilitatea a fost în cazul acesta o calitate.
Cosmin: dacă n-ar fi fost Radu n-am fi făcut prea multe, pe partea muzicală este într-adevăr omul care se poate concentra la mai multe lucruri de-odată şi poate da direcţie trupei. Apoi mai e spiritul lui optimist.
Paul: neapărat, neapărat sclipirile lui de moment, remix-urile, zece remix-uri la fiecare piesă şi întotdeauna îmbunătătiri...
Andrei: “Chip de lumină” am remixat-o chiar în Studio, în timpul înregistrărilor...
Vini: spontaneitatea
Ştefania: Dinferenţa de vârstă în cadrul trupei este destul de mare - de la adolescenţii Sorin, Andrei şi Paul, la tânărul Viniciu şi adultul Radu şi Cosmin. Cum afectează această diferenţă trupa voastră?
Cosmin: nu ştiu, fie ei se maturizează în sus, fie noi ne maturizăm în jos...
Radu: cred că diferenţa de vârstă ne ajută să rămânem fresh în ce priveşte stilul, lucrând cu nişte oameni atat de plini de viaţă şi la o vârstă la care au multă energie, mi se transmite şi mie energia asta.
Paul: şi noi cred că învăţăm de la ei maturitatea, capacitatea de a te concentra.
Radu: cred că e o combinaţie foarte bună între oameni care pot fi model, care pot da o direcţie şi în acelaşi timp oameni cu atât de multă energie, pentru că dacă am fi cinci oameni de aceaşi vârstă nu cred că ar fi atât de multă pasiune, entuziasm şi dorinţă de a cânta. Şi mai concret, pentru mine Sorin e un model de devotament cum nu am mai întâlnit în viaţa mea şi de multe ori el a fost o motivaţie puternică ca să merg înainte şi să nu renunţ.
Trupa scandeaza "ne place Sorin, ne place Sorin, ne place Sorin....."
Ştefania: Care consideraţi că este cel mai stresant factor într-o trupă ca a voastră?
Radu: cel mai stresant lucru este lipsa de concentrare.
Ştefania: Planuri de viitor?
Radu: vrem să organizăm nişte concerte, apoi, anul viitor în martie vrem să începem să lucrăm la un al doilea album, undeva în 2007 planuim să îl scoatem şi să ieşim în ţară,
Cosmin: chiar şi în străinătate....
Ştefania: Am văzut că lucraţi cu mulţi colaboratori, Cum vă alegeţi piesele? Care sunt criteriile de selecţie?
Radu: Pentru albumul acesta am avut de ales dintre multe piese, unele scrise de mult, altele mai recente... nu am avut un criteriu foarte clar... inspiraţia de moment.
Ştefania: Ce consideri că îţi dă cea mai mare autoritate să fii liderul trupei?
Radu: Cred că experienţa.
Identic este:
Vinicius Budisan: Voce
Radu Negrean: Bas si voce
Cosmin Cret: Chitara
Andu Logigan: Tobe
Andrei Rus: Clape
Paul Mocan: Sunet
Sorin Cicos: Asistent Sunet
Interviu realizat de Ştefania Dohanes pentru Aercurat.com; publicat la data de 30 Mai, 2005.
Vezi comentariile la interviu.
Aboneaza-te!